Între timpuri explorează relația dintre memorie, imagine și temporalitate în contextul post-fotografiei. Seria pornește de la o constatare fundamentală: în paradigma fotografică tradițională, timpul era fixat într-o urmă luminoasă — o dovadă a trecerii. În era algoritmică, însă, timpul devine fluid, reversibil și reconfigurabil, tradus în seturi de date, probabilități și interpretări vizuale automate.
Proiectul propune o arhivă poetică a instabilității — o memorie augmentată care refuză fixitatea și acceptă transformarea ca formă de adevăr vizual. Lucrările nu reproduc realitatea, ci o simulează poetic, construind teritorii de reflecție și contemplare la granița dintre document și simulacru, dintre urmele analogice ale luminii și structurile numerice generate automat.
Proiectul se aliniază reflecțiilor lui Walter Benjamin privind dispariția aurei în reproducerea tehnică și conceptului lui Lev Manovich de image-as-process — imaginea digitală ca flux și transformare, nu ca obiect static.
Reflecția critică a seriei traduce în limbaj vizual ceea ce Roland Barthes descria drept punctum — detaliul care înțeapă privirea și restabilește legătura afectivă cu trecutul. În cazul de față, acest punctum nu provine din realitate, ci din texturile improbabile generate de algoritm, care devin purtătoare ale unei emoții paradoxale: artificialul care evocă autenticitatea.
Experiența lucrărilor este contemplativă, aproape meditativă. Imaginile nu oferă o narațiune, ci o stare: suspendarea între amintire și proiecție — în acord cu conceptul de slow image formulat de Hito Steyerl, pledând pentru o percepție lentă și reflexivă în mijlocul fluxului vizual accelerat al contemporaneității.
Seria a fost realizată prin generare algoritmică în Adobe Photoshop, pornind de la descrieri textuale concepute pentru a evoca teme precum memorie suspendată, fragmente de timp, urme de realitate sau spațiu între lumi. Procesul a inclus trei etape distincte:
În această configurație, tehnologia a funcționat ca partener de creație — controlul asupra sensului final rămânând în mâinile artistului.
Proiectul Între timpuri confirmă funcționalitatea triadei Atenție–Intenție–Mesaj ca instrument de construcție și lectură:
Triada funcționează simultan ca ghid operațional al procesului și grilă verificabilă de analiză.
Seria cuprinde șase lucrări: Orașul timpului, Genealogia timpului, Dialog în timp, Rezistența timpului, Purtătorii timpului și Minerul timpului. Simbolurile recurente — clepsidra, ceasul, silueta umană, arborele — sunt reconfigurate și situate în spații vizuale onirice, fiecare propunând o relație distinctă cu timpul ca materie vie și element modelabil.
Între timpuri se afirmă ca o cercetare artistică unitară în care autorul își asumă rolul de constructor de spații mentale — arhitect al introspecției vizuale. Estetica paradoxului și a fragilității definește acest demers: paradoxul dintre tehnologia rece și încărcătura afectivă a imaginii, fragilitatea dintre simbol și corp, dintre materie și sens.
Artistul digital nu este doar un tehnician al imaginii, ci un gânditor vizual — cel care transformă timpul într-un material artistic, memoria într-o textură plastică, iar introspecția într-un peisaj simbolic.
Proiect documentat și analizat în volumul De la real la augmentat. Artistul vizual în epoca post-fotografică (2026), capitolul 19.